Vestigiile arheologice descoperite pe teritoriul județului Argeș atestă existența unor așezări omenești datând din Paleolitic. Descoperirile de pe văile râurilor Dâmbovnic, Argeș, Neajlov, Mozacu dovedesc că această regiune forma, împreună cu văile Oltului și Dârjovului din apropiere, una dintre cele mai însemnate zone ale Culturii de prund din Europa, asemănătoare celor aparținând Culturii Oldowaiană.
Identificarea unor așezări în arealul localităților Bârlogu, Țeiu, Țițești, Râca ș.a. relevă existența unei vieți înfloritoare și în neolitic și în epocile bronzului și fierului. Geto-dacii au avut la Cetățeni, în sec. 2-1 î.Hr., un puternic centru economic și de schimb (emporium), iar romanii au întemeiat (sec. 2-4 d. Hr.) castrele de la Rucăr, Jidava (azi Pescăreasca), Câmpulung, Purcăreni. Pe aceste plaiuri a luat ființă, în sec. 13, puternicul voievodat al lui Seneslau (menționat în Diploma Ioaniților din 1247), care își stabilise capitala în depresiunea Arefu (sau cea a Țițeștilor; alte surse indică Curtea de Argeș).
La începutul sec. 14, Basarab I unește formațiunile politice existente pe teritoriul dintre Carpați și Dunăre, întemeind astfel statul feudal Țara Românească, cu capitala la Curtea de Argeș.
În perioada septembrie-noiembrie 1330 a avut loc campania regelui Ungariei Carol Robert de Anjou împotriva lui Basarab I, în urma căreia Curtea de Argeș a fost asediată. Între 9 și 12 noiembrie 1330, oastea Țării Românești condusă de Basarab I a înfrânt, la Posada, oastea ungurească. În urma acestei victorii, capitala țării a fost mutată la Câmpulung, oraș atestat documentar din 1300. La Curtea de Argeș, în 1359, voievodul Nicolae Alexandru a înființat mitropolia Țării Românești, semn al consolidării politice a țării.
Starea economică prosperă a țării, precum și dezvoltarea relațiilor comerciale cu vecinii l-au determinat pe Vladislav I să bată, la Curtea de Argeș, primele monede feudale românești.
Sub comanda lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), la 10 octombrie 1394, oastea țării înfrânge la Rovine oastea otomană condusă de sultanul Baiazid Yildirim.
Un rol important în apărarea Țării Românești l-a avut Cetatea Poenari, ridicată de primii Basarabi în cheile Argeșului. Folosită ca loc de refugiu pentru domnitori, ca loc de întemnițare a dușmanilor acestora și de adăpostire a vistieriei țării, această cetate, cunoscută în popor sub numele de „Cetatea lui Vlad Țepeș”, a fost cedată între 1522 și 1529, principelui Transilvaniei, în schimbul cetăților transilvănene Vințu și Vurpăr, primite ca feude de la Radu de la Afumați.
Dintre domnitorii care în secolul al XVI-lea au avut cele mai strânse legături cu Argeșul se remarcă Neagoe Basarab (1512-1521), care și-a petrecut aproape jumătate din domnie la Pitești și Curtea de Argeș.
Matei Basarab (1632-1654) a acordat o mare atenție refacerii Curții domnești de la Câmpulung, ctitoria primilor Basarabi. Cu sprijinul lui Petru Movilă, mitropolitul Kievului, Matei Basarab a înființat la Câmpulung o tipografie în care s-au tipărit patru cărți: „Molitvenic slavonesc” (1635), „Învățături peste toate zilele alese pe scurt” (1642), „Antologhion slavonesc” (1643), „Psaltire slavonească” (1650), care au servit nu numai nevoilor interne ale Țării Românești, ci au circulat și în Transilvania, Moldova și Peninsula Balcanică.
La 15 octombrie 1659, la Podu Dâmboviței, domnitorul Țării Românești Mihnea al II-lea (1658-1659) s-a întâlnit cu principele Transilvaniei Rakoczi al II-lea (1648-1660) în scopul încheierii unui tratat de alianță împotriva Imperiului Otoman.
La Câmpulung, în 1669, Antonie Vodă din Popești, domnul Țării Românești (1669-1672), a înființat prima școală obștească în limba română din Țara Românească. Această școală care a continuat să existe și în secolul al XVIII-lea, era deschisă „și bogaților și săracilor”.
În timpul Revoluției de la 1821, țăranii din Argeș conduși de căpitanii Alexandru Corbu și Iancu Cociubei s-au alăturat oștii conduse de Tudor Vladimirescu. La 21 mai 1821, Tudor Vladimirescu a fost părăsit de căpitanii săi, fiind arestat de Iordache Olimpiotul la Golești și executat la Târgoviște.
Perioada cuprinsă între 1821-1848 se caracterizează printr-o dezvoltare intensă a relațiilor dintre cele trei state românești, în special în pregătirea Revoluției de la 1848, la care și-au adus contribuția din plin o serie de personalități argeșene, oameni politici și de stat ca frații Golești și frații Brătianu, N. Crețulescu, C.D. Aricescu și I. Negulici.
La 20 august 1839, Al.C. Golescu-Negru, Dumitru Brătianu, Nicolae Crețulescu și Ion Ghica fondau la Paris „Societatea pentru învățătura poporului român”, iar în 1845 frații Golești participă la înființarea „Asociației literare a României”.
Ștefan, Nicolae și Al.C. Golescu, Ion și Dumitru Brătianu s-au aflat printre cei care au depus o intensă activitate pentru realizarea Unirii. În Comitetul Central al Unirii (din București), în 1857, se afla și argeșeanul C. Racoviță, iar la Câmpulung funcționa un comitet al Unirii înființat în același scop.
La vestea alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești, după ce fusese ales în Moldova, mulțimea din Pitești manifesta pe străzi „cu torțe aprinse și s-a prins să joace Hora Unirii”. La 1 februarie 1859, deputații au ales „două persoane din sânul acestui oraș”, pe Nicolae Coculescu și Eftimie Nicolau, „ca o deputăție din parte-ne spre întâmpinarea și felicitarea prințului Al. Ioan Cuza”.
Prin așezarea sa geografică, Argeșul a constituit în timpul Războiului de Independență, un important centru strategic și militar, format din triunghiul Pitești-Câmpulung-Târgoviște. Argeșul era considerat principalul loc de aprovizionare a armatei române de operațiuni.
În perioada Primului Război Mondial (1916-1918), pe frontul de la Rucăr-Dragoslavele, ostașii români au înscris memorabile pagini de vitejie, iar în timpul evenimentelor din august 1944, pe teritoriul județului Argeș au avut loc acțiuni de luptă împotriva trupelor germane (la Rucăr și Dragoslavele).
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook