Catedrala arhiepiscopală din Curtea de Argeș, ctitoria Sfântului Voievod Neagoe Basarab

Divertisment

Catedrala de la Curtea de Argeș a fost zidită în prima jumătate a secolului al XVI-lea (în jurul anului 1517), pe locul Catedralei mitropolitane construită de Vlad Drăculea, în timpul domniei Sfântului Voievod Neagoe Basarab, pomenit în calendarul creștin ortodox român în 26 septembrie.

Catedrala arhiepiscopală din Curtea de Argeș

Însuși ctitorul noului locaș, domn al Țării Românești în perioada 1512-1521, mărturisește într-una din cele două pisanii, aflate pe fațada de vest a construcției, că a aflat ctitoria lui Vlad Drăculea „dărâmată și neîntărită”. Datele despre construcție au fost completate de Gavriil Protul care în „Viața Sfântului Nifon” a confirmat că Neagoe Vodă „sparse Mitropolia din Argeș den temelia ei și zidi în locul ei altă sfântă biserică tot din piatră cioplită și netezită și săpată cu flori”, potrivit volumului „Catedrale eparhiale din România”, 2014.

Înainte de ctitoria Sfântului Voievod Neagoe Basarab, la Curtea de Argeș a fost întemeiată biserica Mitropoliei Ungrovlahiei, înconjurată de un ansamblu de clădiri.

Zidirea bisericii, ce a durat trei ani, a fost îndeaproape supravegheată de voievod, care, având bune cunoștințe despre arhitectura bisericească, a dat ideea planului bisericii și sfaturi și îndemnuri meșterilor, în fruntea cărora se distingea legendarul meșter Manole, arată http://www.crestinortodox.ro.

Neagoe Basarab și Despina Doamna, soția sa, au procurat materialul cel mai bun pentru ridicarea construcției, precum și metalele prețioase — aur și argint — pentru împodobirea ei. O parte a lucrărilor a fost totuși continuată de ginerele și urmașul lui Neagoe, Radu de la Afumați (1522-1523 și 1526-1529).

Pictarea sfântului lăcaș a fost începută de Neagoe Basarab cu un pictor de mare talent, pe nume Dobromir. Voievodul a murit însă între timp, iar pictura a rămas neterminată. Urmașul său la domnie, Radu de la Afumați, l-a menținut ca pictor pe Dobromir, care a încheiat lucrarea în 1526.

Sfântul așezământ de la Curtea de Argeș, ctitorit de voievodul Neagoe Basarab, a fost sfințit în 15 august 1517, la praznicul Adormirii Maicii Domnului. Slujba de sfințire la care au fost prezenți Neagoe Basarab, familia sa, curtenii și boierii țării, a fost oficiată de patriarhul Constantinopolului, Teolipt, însoțit de un mare sobor format din arhimandriții și protosul mănăstirilor din Sfântul Munte Athos, și de către mitropolitul Macarie împreună cu un mare număr de clerici din Țara Românească.

Biserica, desăvârșită operă arhitecturală, culturală și artistică, a respectat tradiția cultului ortodox și cuprinde trei încăperi: altarul, naosul și pronaosul.

Pronaosul, de formă dreptunghiulară, cuprinde patru părți: un vestibul dreptunghiular în fața intrării, în continuarea acestuia, un spațiu central pătrat, delimitat de 12 coloane, destinat credincioșilor.

Catedrala adăpostește și un spațiu cu destinație funerară — aici se află lespedea de piatră care acoperă mormântul celor trei copii ai voievodului: Petru, Ion și Anghelina, îngropați unul peste altul. Piatra de mormânt a Sfântului Voievod Neagoe Basarab este bogat ornamentată cu zece rozete așezate în jurul unei rozete mai mari, sculptată în solzi. La dreapta mormântului lui Neagoe, se află mormântul fiicei sale Stana, căsătorită în 1526 cu voievodul Moldovei, Ștefăniță (1517-1527), nepotul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Doamna Stana, după moartea soțului, a îmbrăcat schima monahală sub numele de Sofronia. Ea a decedat la 8 februarie 1531. Tot aici se află piatra de mormânt a voievodului Radu de la Afumați, cea mai frumoasă din câte se află astăzi pe mormintele domnilor, lucrare de o mare valoare artistică și istorică, notează volumul citat.

În dreapta pronaosului, se află mormintele regelui Carol I (1881-1914) și al reginei Elisabeta (1881-1914). În partea stângă a pronaosului, lângă peretele de vest, se află mormintele regelui Ferdinand (1914-1927) și al reginei Maria (1914-1927).

Întreaga încăpere a pronaosului este luminată, atât lateral, prin opt ferestre geminate ce străpung pereții, cât și de sus, prin ferestrele turlelor. Pronaosul este acoperit cu trei turle: una mare și două turle mai mici.

Naosul are planul în dreptunghi cu laturile lungi paralele cu axul edificiului. Turla de pe naos, atât la exterior cât și la interior, este octogonală.

Încăperea altarului este compusă dintr-o absidă semicirculară la interior și în cinci laturi la exterior, precum și dintr-o mică porțiune dreptunghiulară ce face legătura cu naosul.

Între altar și naos despărțirea este făcută prin catapeteasmă, care are partea de jos din marmură iar cea de sus din bronz, datând de la ultima restaurare, din secolul al XIX-lea.

În exterior, biserica este așezată pe o platformă pardosită cu lespezi de piatră, înălțată cu trei trepte deasupra solului și mărginită de o balustrada de piatră nouă, cioplită însă după modelul celei vechi. Deosebit de artistic este realizată arhitectura exterioară a bisericii și a parametrului ei bogat, săpat în piatră de Albești, menționează site-ul crestinortodox.ro.

Slujba de Bobotează oficiată de arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Calinic, la Catedrala arhiepiscopala de la Curtea de Argeș

Pe platforma din fața bisericii se înalță agheazmatarul. Proiectat în genul și după modelul fântânilor decorative ce se găsesc în fața unor anumite moschee turcești, agheazmatarul de la Curtea de Argeș a fost adoptat la biserica lui Neagoe ca loc de pregătire și sfințire a apelor în ziua de Bobotează, precum și ca altar de rugăciune în aer liber.

Intrarea în biserică se află la fațada dinspre vest, urcând douăsprezece trepte de marmură ce conduc în fața unei arcade înalte.

Corpul bisericii la exterior este subîmpărțit în două registre inegale printr-un puternic profil, decorat aici în formă de torsadă răsucită continuu și într-un singur sens. Registrul de jos, mai înalt, e împărțit în panouri dreptunghiulare, în fiecare panou fiind așezată câte o rozetă sculptată, dintre care unele sunt ajurate și servesc totodată și de aerisire.

Urmează apoi o cornișă puternică, acoperită cu un rând triplu de alveole și stalactite. Alte rozete-discuri se găsesc în punctele întretăiate ale arcelor și peste aceste discuri se află câte un porumbel de piatră aurit.

Deasupra cornișei și asterialei, plăci de plumb amestecat cu cositor, aplicate pe extradosul bolților, formează învelitoarea bisericii. Patru baze pătrate susțin turlele octogonale. La baza turlei dominante de peste centrul navei se repetă motivul cornișei principale.

După mai multe restaurări parțiale sau generale, Biserica episcopală de la Curtea de Argeș a fost refăcută, sub păstorirea și cu purtarea de grijă a episcopului Ghenadie (1876-1893), în timpul domniei regelui Carol I, de arhitectul francez Andre Lecomte de Nouy și arhitectul român Nicolae Gabrielescu, inspectorul lucrărilor de restaurare.

Lucrările au fost finalizate în anul 1885, iar la 12 octombrie 1886 lăcașul a fost resfințit.

În ultima perioadă au fost executate lucrări de refacere a acoperișului catedralei arhiepiscopale și de restaurare a pietrei exterioare. Din anul 2009, s-a început și refacerea picturii interioare.

Odată cu sfințirea ctitoriei Sfântului Voievod Neagoe Basarab, sediul Mitropoliei a fost mutat la Târgoviște. În 1793 s-a înființat Episcopia Argeșului, al cărei sediu oficial era așezământul ctitorit de Neagoe Basarab. În 1948, prin desființarea Episcopiei, ctitoria Sfântului Voievod redevine mănăstire. Acest statut îl are până în 4 aprilie 1990, când Eparhia Argeșului a fost reînființată cu titulatura Eparhia Argeșului și Teleormanului, care, din anul 1996, are titulatura de Episcopia Argeșului și Muscelului, iar ca reședință chiriarhală, mănăstirea din Curtea de Argeș.

Din anul 2009, biserica are statutul de Catedrală arhiepiscopală a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, menționează volumul „Catedrale eparhiale din România”.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns Anulează răspunsul