Mănăstirea Negru Vodă, centru monastic, istoric și cultural al vechii Curți Domnești a Basarabilor, este așezată la marginea orașului Câmpulung Muscel, pe drumul european ce leagă Brașovul de Pitești.
Potrivit tradiției, Mănăstirea Negru Vodă a fost ctitorită în anul 1215 de Radu Negru Voievod, fiind apoi rezidită de Basarab I și fiul său, Nicolae Alexandru Basarab. A fost reconstruită în întregime, pe aceeași temelie și cu pietrele ctitoriei inițiale, în 1635, de Matei Basarab, aceasta fiind surpată după un puternic cutremur din 1628. În 1827, arhiereul Filaret Beldiman, cu ajutorul domnitorului Grigorie Ghica, o reface pentru a treia oară și o târnosește în 1832.
Biserica Mănăstirii Negru Vodă este necropolă domnească și păstrează un document epigrafic însemnat, cea mai veche lespede de mormânt voievodal, scrisă în limba slavonă, aparținând lui Nicolae Alexandru Basarab.
Actualul complex monastic cuprinde turnul clopotniță, paraclisul domnesc, casa domnească și anexa acesteia, casa egumenească, biserica bolniță și chiliile.
Turnul clopotniță este unul dintre cele mai înalte turnuri de clopotniță din România — 35 de metri, care, în plus, nu a fost dărâmat niciodată. Gangul boltit păstrează și astăzi masivele porți de stejar din 1749. Casa domnească a lui Matei Basarab a fost ridicată în secolul al XVII-lea, constituind locul unde a funcționat și prima tiparniță din Țara Românească. Casa egumenească a fost ridicată în trei etape, între secolele XVII-XVIII, ultima dată fiind modificată în stil brâncovenesc. În 1987 a fost restaurată prin purtarea de grijă a patriarhului Iustin Moisescu. În extremitatea estică a curții domnești se află Biserica Bolniță, ridicată în anul 1714 de descendenții familiei brâncovenești. Ansamblul Negru Vodă a avut o împrejmuire în palisadă (bârne groase din lemn cu pământ bătut) ridicată în timpul domniei lui Matei Basarab, apoi în 1712, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, împrejmuirea a fost refăcută din zid masiv. În anul 1985, în cadrul restaurării generale a mânăstirii, împrejmuirea a fost refăcută pe toate laturile din zid de piatră.
Din ansamblul de la Negru Vodă a mai făcut parte și marele han al mănăstirii. Acesta a fost construit în anul 1647, fiind realizat după moda orientală cu prăvălii la parter și încăperi pentru călători la etaj. Avea funcționalitate de bazar și depozit pentru mărfurile aduse în Câmpulung de negustori cu ocazia marelui bâlci al Câmpulungului. Hanul a funcționat până în jurul anului 1746.
Numele Mănăstirii Negru Vodă se leagă de legenda întâiului descălecător în Țara Românească, Negru Vodă. Date despre ctitoria întemeietorului de țară, Negru Vodă, se regăsesc și în pisania pusă de domnitorul Matei Basarab (1636) pe biserica de la Negru Vodă: „s-a zidit și s-a săvârșit această biserică de prea milostivul creștin Radu Negru Voevod, care a fost din început descălicătorul Țării Românești, când a fost în cursul anilor de la Adam 6723 (=1215)”.
Mănăstirea a fost rezidită de Basarab I și fiul său Nicolae Alexandru Basarab. Biserica a fost zidită din piatră cioplită în formă dreptunghiulară sau pătrată. Sub domnia lui Basarab I scaunul domnesc a fost stabilit la Câmpulung. În anul 1352 Basarab I a murit și a fost îngropat în biserica domnească din Câmpulung începută în timpul domniei lui și terminată de fiul său Nicolae Alexandru Basarab. Din păcate, mormântul lui Basarab I nu a fost descoperit.
În noiembrie 1364 Nicolae Alexandru Voievod moare și este înmormântat în biserica mânăstirii. Pe mormântul său se află o piatră funerară inscripționat în limba slavonă: „În luna Noemvrie 16 zile, a răposat marele și singur stăpânitorul Domn Io Nicolae Alexandru Voevod, fiul Marelui Basarab, în anul 6873 (=1364) indictionul 3. Veșnica lui pomenire.” Lespedea se află acum în biserica mare a Mănăstirii Negru Voda și constituie documentul epigrafic cel mai vechi din țară.
După moartea lui Nicolae Alexandru Voievod, scaunul domnesc a fost mutat de la Câmpulung la Curtea de Argeș. Două documente din 1369 și 1372 confirmă acest fapt.
În 1628, biserica Negru Vodă s-a surpat din cauza unui cutremur puternic. Matei Basarab o reconstruiește în perioada 1635-1636. Biserica a fost reconstruită pe locul celei vechi, folosindu-se pietrele cioplite de la prima zidire. Matei Basarab i-a schimbat destinația din biserică de mir în mănăstire de călugări, dându-i organizare proprie.
Când a vizitat această biserică, în 1746, mitropolitul Neofit I reproduce în impresiile sale de călătorie cele două pisanii și menționează că în biserică erau zugrăviți Negru Voievod, fiul său Dan Voievod, Nicolae Alexandru Voievod, Matei Basarab Voievod și doamna lui Ilina. Toate aceste chipuri au fost zugrăvite în 1636 când a fost terminată biserica.
Biserica va rămâne așa până în 1827, când arhiereul Filaret Beldiman, cu ajutorul domnitorului Grigorie Ghica, o reface pentru a treia oară și o târnosește în 1832.
În 1864, după secularizarea averilor mănăstirești, Mănăstirea Negru Vodă a rămas doar cu terenul din jur, ulterior mănăstirea a fost transformată în biserică de mir, având ca slujitori preoți mireni. A rămas totuși catedrala orașului unde se oficiau slujbele solemne la care luau parte și autoritățile.
Rămasă fără avere și transformată în biserică de mir, a început să se ruineze. Astfel că la începutul secolului al XX-lea, construcțiile erau o ruină. În 1920 a început construirea clădirii Orfelinatului, pe vechile ruine ale chiliilor, iar la 1 septembrie 1922 a fost inaugurat aici Seminarul Orfanilor de Război „Patriarhul Miron”. Elevii au fost, la început numai orfani de război din toată țara, mai târziu s-au admis și fii de invalizi și de preoți. În 1934, Seminarul deschis la Câmpulung s-a desființat. Un eveniment dureros pentru mănăstire a fost incendiul din 8 mai 1934, când au ars o parte din seminar, stăreția cu muzeul, turla sau cupola cea mare și învelișul clopotniței. Clădirile au fost refăcute în scurt timp, regele Carol al II-lea donând un clopot de circa 1 000 kg, ce a înlocuit clopotele distruse în incendiu.
În 1928, patriarhul Miron Cristea a transformat acest lăcaș din nou în mănăstire, totodată mănăstirea fiind împroprietărită cu 250 ha pădure în muntele Berevoiescu Mic. În 1959 mănăstirea este desființată și transformată în biserică de enorie.
Mănăstirea Negru Vodă cu viață de obște a fost reînființată în 1989 prin purtarea de grijă a episcopului Argeșului și Muscelului, Calinic.
Mănăstirea Negru Vodă adăpostește sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, un renumit schimonah din Valea Chiliilor, din Munții Făgăraș, care a pustnicit în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Timp de 30 de ani s-a nevoit într-o peșteră pe care a săpat-o singur într-un perete abrupt al muntelui. O singură dată pe săptămână un ucenic îi aducea sfântului cuvios o pâine și puțină apă, pe care le cobora până la gura peșterii cu o frânghie. Din timp în timp, egumenul Mănăstirii Negru Vodă îi trimitea, pe aceeași cale, Sfintele Taine.
Pentru multa sa nevoință și rugăciune, Dumnezeu l-a învrednicit să-și cunoască timpul mutării la Domnul, timp pe care l-a săpat în piatra de deasupra mormântului, „Ioanichie Schimonah, 1638”. Moaștele sfântului au rămas neatinse până în 1944, când arhimandritul Pimen, de la Mănăstirea Negru Vodă, s-a coborât cu o frânghie în peșteră și a descoperit pe un pat de piatră osemintele întregi, galbene și bine mirositoare ale marelui sihastru din Valea Chiliilor. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în 2009, canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeș), cu ziua de prăznuire la 26 iulie.
Din 1990, odoarele sfinte au fost păstrate în biserica rupestră a Mănăstirii Cetățuia. În 20 ianuarie 2013, sfintele moaște au fost mutate la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook