Casa memorială ”George Topîrceanu” este situată la 6 km de municipiul Câmpulung, în imediata apropiere a mănăstirii Nămăești, în comuna Valea Mare-Pravăț din județul Argeș, și este o filială a Muzeului Municipal Câmpulung Argeș.
Ridicată în anii 1900, este o construcție tipic musceleană, cu demisol, etaj și pridvor larg la fațadă, acoperită cu șiță, o casă țărănească cum se văd multe la munte, în care a marele poet George Topîrceanu (1886-1937) a trăit și a creat timp de opt ani. Poetul umorului sănătos și al unei duioșii profunde, Topîrceanu a colindat țara împreună cu părinții săi stabilindu-se în cele din urmă, la Nămăești, unde Paraschiva Topîrceanu, mama poetului, a înființat un atelier de țesătorie în incinta mănăstirii Nămăești.
Clădirea a aparținut socrilor poetului fiind donată în 1966 de către soția poetului, Victoria Topîrceanu, pentru a se amenaja casa memorială a poetului. A fost organizată în 1967 și reorganizată în 1979.
În prezent adăpostește o expoziție memorială permanentă ce ocupă parterul, un hol și două camere de la etaj unde, se află exponate originale, copii și facsimile, exponate legate de viața și activitatea poetului: o parte a bibliotecii personale, scrisori adresate familiei și prietenilor, manuscrise, fotografii, arme de vânătoare ș.a.
La parter, este amenajată o expoziție documentară, în 10 vitrine și 11 panouri, în care sunt prezentate fotografii cu membrii familiei, certificatul de căsătorie al poetului cu învățătoarea Victoria Iuga, scrisori și cărți poștale adresate acesteia, fotocopii ale unor reviste la care poetul a colaborat: „Sămănătorul”, „Lumea”, „Revista noastră”, „România ilustrată”, „Viața literară și artistică”. În bibliotecă se găsesc opere din clasicii literaturii universale și multe cărți de la confrați, cu dedicații. Nu lipsesc nici bastonul poetului, cutia puștii de vânătoare sau fluierul la care cânta.
O scară interioară de lemn conduce vizitatorii la etaj unde, în două încăperi (dormitorul și camera de lucru) dispuse simetric față de un antreu, este păstrată intactă atmosfera în care a trăit poetul, oferind posibilitatea de a admira o varietate de exponate originale care au aparținut acestuia. Astfel, în camera de lucru sunt expuse o serie de documente ce refac nu numai viața scriitorului, ci și o parte din laboratorul său poetic. Printre ele se numără versiunea inițială a poeziei „Noapte de vară”, definitivată sub titlul „Noapte de mai”. Pe birou se află manuscrisul original al poemului erotic „Somnul iubitei” (1911), închinat învățătoarei Victoria Iuga, cea care avea să îi devină soție. Informațiile despre personalitatea lui Topîrceanu sunt întregite prin alte numeroase facsimile de versuri, o fotocopie a „Baladei chiriașului grăbit”, sau documente privind viața poetului, relațiile cu fratele vitreg, sculptorul Ion Mateescu, cu familia, cu editorii și o parte din corespondența sa.
Mobilierul de epocă alături de covoarele și de țesăturile purtând motive populare oferă privirii o adevărată scenă de culoare și de specific tradițional muscelean. Pe unul dintre pereți se observă obiectele de vânătoare pe care poetul le mânuia cu iscusință, fiind un împătimit al vânătorii, dar și tabloul soției sale.
În hol este expus ultimul portret al poetului, precum și câteva volume de proză umoristică și pesimistă, apărute în timpul vieții: „Balade vesele și triste”, „Parodii originale”, „Migdale amare”, „Scrisori fără adresă”, „Pirin-Planina”. Aici poate fi văzut și manuscrisul romanului neterminat — „Minunile Sfântului Sisoe” — cartea ce i-a fost mai aproape de suflet.
La intrarea în micul parc din curtea Casei memoriale, printre pomi, se găsește bustul poetului George Topîrceanu, operă în bronz a sculptorului Marius Butoniu, realizată în 1973. Pe soclu sunt așternute ultimele versuri din „Balada morții”.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook